 RinConteDin: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88
|
|
Deci aici vom scrie fan-ficurile de o pagina, asta pentur a nu umple fan-fictionul cu opicuri in care sa fie ficuri de o pagina, sper sa va placa idea mea...
Acum incep eu one-shotul si va arat si cum s eface cica..adica scrii ceva d eo pagina
Mh....... A trecut atata timp, defapt, ma intreb ce e timpul? Exista, sau noi oameni l-am inventat doar ca sa ne facem viata mai usoara? Oricum am ajuns la parerea ca exista ,dar nu poate fi controlat, el trece fara oprire, iar noi ,ei bine, noi suntem mereu in bratele lui purtatoare spre necunoscut. El trece alaturi de viata, pe apa destinului. Ce inseamna apa? Dupa mine apa seamna puritate si iubire, cu alte cuvinte, puritatea iubiri care astazi este rar intalnita la noi. Acum pentru unii, iubirea este doar un joc in care intra pentru a se distra, dar nu pentru toti.Plutind pe aripile vantului viata si timpul merg inainte peste dealurile si potecile destinului si vitorului complet necunoscut de lume si de oameni, inca necunoscatori de jocul periculos al vietii. Cand privesti din perspectivele negative sau pozitive, viata ti se pare mai grea sau mai usoara,dar crudul adevar iese la iveala .Nimic nu e usor in viata.
Fiecare are un destin, dar, nu intotdeauna e cea ce ne dorim noi. Dar, avem posibilitatea de a alege in viata,de acea numai noi il putem invinge, schimba si controla prin lupta pe care o ducem cu viata si timpul.
Pe mine timpul m-a uitat. Dar nu oriunde, ci undeva in trecutul dureros si plin de agonii al vietii mele trecatoare. Iar cu el m-au uitat si cei ce au promis sa fie alaturi de mine in aceasta viata la bine si la greu, cu alte cuvinte asa zisii mei prieteni, care m-au abondonat cand aveam nevie de ei. Dar tot o data si cei care mi-au facut rau, desi sincer nu urasc pe cineva anume sau dau vina pe cineva in afara de persoana propie. Desi stiu ca numai eu pot sa schimb ceva in drumul meu spre necunoscut, inca nu ma simt in stare s-o fac.
In dansul vieti si jocul timpului intru rare ori, de teama suferintei care mai poate sa adanceasca sau sa deschida o alta rana in sufletul meu sfasaiat de durere si rupt in mii de bucatii .Durerea din el alimenteaza mintea mea care a format o inchisoare pentru spiritul meau indurerat de trecutul dureros .Aceasta cusca mentala este alimentata de durere, o durere care s-a adunat cu timpul in ranile sufleului niciodata inchise. Sau, dac-au fost vindecate printr-o minciuna de-a asa zisilor mei prieteni, aceasta a fost deschisa atunci cand nu mai aveau nevoie de mine si minciuna s-a spulberat, iar rana sufletului o data inchisa ,acum s-a deschis si e si mai adanca. Eu am ramas in trecut din cauza durerilor si ranilor din sufletul meu,pricinuite de viata.
Viata mea a inceput si s-a terminat la nasterea mea. O data intrata in crudul joc al vieti, timpului si destinului, am suferit enorm, si amaraciunea mi-a facut sufletul sa sufere ca o floare in timpul iernii, lipsita de orice fel de aparare si protectie, care incet-incet se usuca in negura timpului. Iar durerea nevindecata inca s-a intors ca un bumerang asupra mea, ori de cate ori am incercat sa fiu fericita! Eu...eu de ce nu am dreptul la putina fericire? Oare de ce? Poate pentru ca timpul m-a abandonat in nesfarsita agonie a trecutului. El m-a lasat orfana pe strada vieti, iar prezentul nu a facut decat sa mai adauge o dulce si urata amintire, provocandu-mi din ce in ce mai multa durere.Corpul meu se misca si dezvolta, mintea mea la fel.Dar eu nu. Eu raman acolo unde timpul mi-a abandonat spiritul, m-a abandonat pe mine, m-a lasat orfana in mizeria trecutului. M-a lasat de izbeliste in locul care ma ucide mai repede ca o sabie cu doua taisuri. Ma supune la dureri mai mari decat cele corporale care se aplica la detinuti. El trece cu nepasare prin a noastre vieti si ne duce spre capatul raului spre moarte, acolo unde nimeni nu o sa ne mai ajute sau o sa ne faca sa suferim. Acolo unde nimic inafara de noi insine nu este si incet- incet si noi vom disparea in negura uitarii. Cand se va intoarce dupa mine sa ma scoata din acea cusca a trecutului va veni cu moartea. El, timpul prea crud m-a lasat orfana si tot el vine spre ajutorarea mea.
am modifict chestia aia, deci asta este un one-shot..ma rg idea nu e a mea ci e de pe un site etc..dar daca vretti sa scrieti ceva de doar o pagina sunteti bine veniti ja ne!
_______________________________________
 A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata
|
|
