Shikon No Tama
Un forum despre Inuyasha si lumea animeurilor...sper sa respectati regulile si sa va distrati :)!!! Ja ne!!!

Nou pe simpatie:
deea43

Femeie
24 ani
Timis
cauta Barbat
25 - 56 ani

Shikon No Tama Reguli Inregistrare Login PozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici

Shikon No Tama / Fan fiction /

Spunetiva parerea;) Calyope ce esti? Inger sau demon?

Pagini: 1

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Ok acum cum am facut pe multe siteuri forumuri etc, am sa imi arat obsesia pentru fan fic, postandu-mi fan ficul deci sper sa priemsc critici...acum primul capitol

Drama ingerului !

~Drama ingerului ~
Inger pus in lumina intunericului , inger al durerii, inger cu aripi negre din rai,
inger cu aripi albe din iad! Clepsidra timpulu e aici, piveste-o! Priveste cum
firele timpului se scurg ! Frumos, nu?! Priveste cum curg prin ea milioanele de
grauncioare aurii de nisip, nisip amestecat cu sangele tau pur si impur totodata!
Priveste cum curg impreuna si se apropie de sfarsit! Atunci consecintele pacatelor
Tale se vor arata !

Vezi? Uita-te atent la ce-ai facut ! Aminteste-ti ce ai facut ! Marturiseste inainte sa fie prea tarziu, nu muri cu inima incarcata! Incarcata si incercata de durere , amaraciune si osteneala regretelor!
Haide, descarca-te, caci timpul din clepsidra se scurge iar tu nu mai ai prea mult de trait !

Nisipul s-a scurs, ce pacat... Nu o sa mai zici nimic de acum, pacatosule, clepsidra dispare.
Vezi? Uita-te cum va disparea si te va lua cu ea in neant, uita-te la ce ai facut !
Te intrebi cine sunt eu? De ce te condamn ? De ce te judec ? Crezi ca nu am motiv?
Iti raspund, ca sa dispari impacat.
Eu sunt judecatorul tau! Judecatorul tau si al meu in aceasi masura !

Ingeras, tu ai cazut din timp in timp , cand din rai cand din iad si iaca, timpul aproape s-a scurs, si tu te stingi din viata! Faclia din lumanarea ta s-a stins prea devreme, asa crezi?
Eu nu .., Ia-ti adio, e timpul sa pleci !
Adio, inger al provanduintei, al durerii , al pacatului, al iubirii si al puritatii vesnice!
Timpul tau s-a scurs, distractie placuta in neant, aceasta e judecata mea finala.

Adio, inger omorat de el insusi !

Clepsidra ta inca e aici, dar e transparenta. Uita-te la aripile tale, caci penele lor incep sa se inegreasca, una dupa alta. Fulgii de nea sunt innamoliti acum de noroiul pacatelor savarsite de oameni, culoarea cea alba dispare o data cu tine, sangele varsat de oameni se revarsa...
Se revarsa asupra puritati tale si asupra ta, facandu-te o fiara, o fiara care vrea sange, te –au transformat din inger pur in demon intunecat, te-au facut sa –ti doresti moartea, dar
nu doar a ta, ci si a lor !
Spuneai ca n-ai sa simti ura, dar… observi? Observi, cum ea pune incet stapanire pe tine?
Nu ma contrazice, nu ai vrea sa vezi cum cei care te distrug, iti scurg puterea si forta vietii, pic, cu pic din tine, dispar? Fii sincer,judecata ti-e aproape, descarca-te, inger al durerii!
Soarele coboara peste capul tau si peste a ta viata .
Ce pacat ! Oh ce pacat, ce ironie! Mare pacat ca nu nu vei mai simti iubirea pe care ai dat-o, ce ironie nu?
Sa dai iubire, ca sa simti in cele din urma ura, sa schimbi formele una dupa alta.
Aproape toate penele s-au inegrit iar tu mori din ce in ce mai repede.
Vai, dar ce-mi vad ochii, pari atat de vesel, relaxat, parca nimic nu s-ar intampla. Ce e cu tine ?
-Nu ! Opreste-te, ce-mi faci? Imi spui lucruri care ma fac sa cred ca e adevarat ! Dar nu e!
Tu esti singura care vede asa,am dat iubire si inca o dau, ura nu are ce cauta in a mea
inima, am fost o data poftitor de moarte si sange, dar am vazut iubire si bunatate! Nu
ma doare ca mor, ci ca judecatorul si acuzatorul meu gandeste astfel! Nu ma acuza
de neadevaruri, nu imi spune cuvinte ce ma fac sa cred ca e... adevarat .
Draga mea, o draga mea judecatoare a dreptatii uita-te la mine, ma crezi in stare sa urasc?
Fii sincera! Ai vorbit si iarta-mi indrazneala de a-ti raspunde, dar acuzi un nevinovat
de fapte injuste si fara de indoiala neadevarate.
Ochii mi-i plec, sa acopar rusinea din ei si lacrimile, ultimile lacrimi.
Adevar graiesc si tu o stii prea bine !

-Tacere ! Reacunosti ceea ce simti si adevarul, atunci si eu recunosc ca incearcarea
mea de a te face sa pierzi testul sufletului a esuat .
Oh inger, inger dragalas ce pastrezi in a ta inima iubire si durere pentru oameni, mila si
iubire, si nu orce fel, ci una neconditionata !
Uita-te si fii bucuros, a doua sansa ti se da ! Clepsidra se intoarce-n timp, dar tu...
Ei bine, tu ramai acelasi, si o vei lua de la inceput. Uite, aripile isi recapta albul,
neaua penelor tale revine! Uite ia clepsidra si traieste, dar ia aminte la ce-ti zic!
Ai grija, o alta sansa nu se stie daca mai ai !

-Nu-ti face griji, voi avea! Acum imi iau ramas bun si am plecat !
-Zbori, zbori inger al fericirii si iubirii, dar nesabuinta ta … of, of, oare... oare unde te va
aduce ? Pana unde vei merge? Oh ma tem, ma tem ca nu am dreptate, ma tem, sa nu cazi iar in durere ! …
Iata, deci, dragul meu,ale mele temeri s-au adeverit, iata deci, ai suferit! Penele tale...
Aripile tale nu mai au scapare, iata deci ca ultima pana s-a inegrit si clepsidra a disparut !
Adio, durerea sau fericirea te asteapta, Adio!
-Adio, judecatoare a mortii drepte fii fara grija, dar inainte sa plec iti adresez un ultim vers
Te iubesc, de asta m-am intors, sa-ti vad chipul angelic si puternic, sa iti vad a ta bunatate, sa mor impacat cu acest gand ca ti-am zis ce am pe suflet …
Adio, iubirea mea.

-Adio as fi simtit la fel daca as fi putut sa iubesc. Adio, iubitul meu.

Vejnica-n vecie sa ne fie a noastra dragoste! Sa ramanem ingeri ai iubirii noastre
-ADIO ! In cor au sunat pentru ultima data ale noastre voci !....
~Sfarsit ~
~ doua lacrimi dintr-o petala de crin, doua petale firave si rosiiatice de trandafir, si un isirs cazut asta este povestea unui inger ce moare din iubire ~

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

Kouga
Dama de companie
Postari: 152

daca nu mi-au dat lacrimile cand am citit e o poveste as de grozava

bravo ..frumos lucrat

_______________________________________

Kikyou
Moderator
Din: Evul Mediu
Postari: 267

Este foarte frumoasa povestea !Dar recomandarea mea este aceea de a folosi linii de dialog sai sa scri mai intai numele personajului in fata replicii.

_______________________________________

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Ok..multumesc pentru comenturi, Kikyou nu cred ca ar fii mai bine, adica am ceva experienta in fan-fic si styiu act de iritant poate deveni initiala acea in fata dialogului, atat pentru cititor cat si pentru scriitor..
Kouga-san, multumesc insa nu cred ca e atat de profund cea ce am scris,
Orcum va multumescc ca ati trecut peaici
Acum fara alte idei introduceri etc, capitolul doi

Intrarea timpului, adevarul nedezgropat (prima parte!)

- Calyope, marsava Calyope ! Ce ai distrus un regat, de dragul unui rege, si un rege de dragul unui regat! Ai distrus o regina petru ghiata, rege pentru foc. Ghiata pentru regina si foc pentru rege. Prinsa esti tu Calyope, intre doua lumi: intre foc si ghiata; intre apa si foc; intre aer si apa; intre aer si foc; pamant si ghiata; pamant si aer; pamant si foc; pamant si aer ; intre aer, apa, foc, pamant intre elemente deci! Dar nu-i dejuns: esti intre bine si rau; inger si demon. Prinsa esti tu Calyope, luptatoare neutra dintre lumi!
-Spunemi, Calyope! Spunemi ce esti? Nu esti inger, demon, element dar nici himera a creatiei, nu esti om! Deci spunemi tu ce esti!
- Ce sunt? Nu sunt himera creatiei, nici inger, demon sau elemet!
- Ce sunt?...
- Da ! Ce esti ? Nu stii acest raspuns? Privestete prin ochii tai, apoi prin ai mei!
- In ai mei ochii sunt un nimic, in ai tai sunt un inger, in corp de himera in corp de om, in ochii tai sunt o himera a energiilor !
- Da, esti o spadasina a taramurilor..esti...
- Calyope, Calyope ! Calyope!
-Ia...da...
- Calyope esti bine?
- Da ce s-a inatmplat?....
- Pai.. doua lucruri, vorbeai in somn si al doilea mai avem o ora pana soseste autobuzul, scolii!
-Nani? De ce nu mai trezit pana acum?
- Pai, am incercat dar tu continuai sa vorbesti in somn. Apropo iti amintesti ce visai?
-Nu ! Dar acum..
-Acum, ce?
- Ieeeesi o data din camera mea ca sa ma schimb!
-A da uitasem! Dar, sigur esti bine?
-Da! asta spunea ea, dar ceul albastru din ochii ei, spunea altceva, albastrul lor era acum tulbure, asemenea unei furtuni!
-Acum iesi o data!
- Bine, bine am iesit! Calyope privea in gol, isi simea corpul greu.. desi avea doar 51 kg, la varsta de 17 ani, corpul ei parea asemenea plumbului. Se tranti pe pat, si isi puse mana pe frunte observa ca era loarca de transpiratie! Se duse la dulap si isi scoase cateva haine de acolo. Se duse la oglinda si isi prinse parul intr-un coc, astfel nu avea s ail ude in dus, isi lua un prosop si se duse la baie. Stropi de apa, curgeau pe corpul ei firav, astfel ii sarutau pielea, si luau o data cu ei, semenele cojmarului ei. Fata isi zise " Al, doilea vis.. prima oara ingerul si judecatorul, acum eu si persoana care imi vorbea. Cine, sau ce ? Imi provoaca aceste vise" brusc fata isi aminti ceva, de cand avea cinci ani, o iamgine vaga a unei batranice in fata semineului, ce zambea strengareste, rautacios si placut inacelasi timp "
-Calyope, draga mea tu o sa ai ceva, in vitor ceva.." amintirea se intrerupse, nu isi putea aminti tot
" Cine? Cine era batrana?, De ce,? de ce nu imi pot aminti tot? De ce??, La naiba, e o problema mult prea complicata, pentru mintea mea sclerozata ! Nu inteleg, nu inteleg ce se intampla! De ce nu se leaga, lucrurile intre ele? Ce sunt aceste fragmente de imagini? Of.. degeaba, incerc! Orcat demult as rezolva, din aceste intrebari... cand cred ca am descoperit aproape ma lovesc de altele. In fine cred ca ar trebui sa iau totul ca pe un vis, desi intrebarile sunt multe, si e mult prea ciudat, se complica situatia..! " Liniste totala, fara ganduri, fara indici!
" - Calyope pornesti pe un drum, total necunoscut si diferit de cea ce stiai, un drum care depaseste orce idee, ce sparge barierelele imaginatiei, o aventura pe care daca ai povesti-o, oameni te-ar considera nebuna, te-ar condamna, si desconsidera! " Mincions, nebun" aceste cuvinte ies, din gura oamenilor ce nu inteleg si se tem, se tem ca adevarul sa sparga realitatea pe care si-au facut-o, realitatea in care traiesc chiar daca ea e doar o imitatie, o clona facuta de om, dupa cea reala ! Omul nu vede realitatea asa cum e, ci doar cum vrea el, desi greseste nu se vede, ci ii vede pe toti ceilalti, i-a postura victimei si inevitabilul se petrece in realitate vazuta de el: El nu are nici o vina, a fost atras aici, si cineva ia facut ceva! O desigur, e usor sa dam vina pe alti, dar cand va veni ziua cand ne vom asuma responsabilitatea, deplina pe cea ce facem? Cand? Oare pana cand, se va continua asa? Intrebarile nu apar in capul oamenilor, nu se vad, nu vad minciuna in acre traiesc, si nu se intreaba cand realitatea ii va izibi, si nu se vor mai putea ascunde dupa dulcele pretexte ce apar in viata, ca o albinele intr-un stup, cand cartile vor fii pe fata? Cand vina va fii pe el, si va trebui sa si-o asume? Mereu intrebari, apar in cea ce priveste omenirea, iar tu o sa le dai de capat intr-o zii fata draga! "
"-Ce-a fost asta? Incepe sa imi fie frica, nu mai vreau sa vad aceste imagini, nu mai vreau sa te aud in capul meu! Cine esti? Ce vrei de la mine? Si daca nu e nimeni? Daca inebunesc? La naiba, nu stiu ce se intampla, situatia asta imi da dureri de cap!"
- Calyope? Mai e o jumatate de ora, si sa stii mai au si alti nevoie la toaleta, nu esti singura adolescenta in casa asta!
- Vin acum, Marsha! prosopul, se mula perfect pe formele ei, era destul de sexy asa, mersul leganat asemenea unei lebede, iar clestisorul ce ii tinea parul, cazuze si ii lasa pletele, satene sa cada pe spate, ochii albastri straluceau ca niciodata, desi erau mai tulbure! Iesise din baie, bretonul insa ii acopera ochii.
Nu dupa mult timp, terminase sa se imbrace, si se duse la bucatarie. Deschise frigiderul si, se intinse sa ia cutia de lapte cand de o data....

Scuzatimi, patetica intoarcere dar sunt cam obosita, sper sa va placa( da sigur o s ava placa la fel cum, ii place omului un tantar enervant) dar va implor sa lasati copment, dau inapoi(desi nu cred ca e important comentariul meu) plus karma( Daomne iar va mituiesc, dar daca altfel nu tine, ce sa-i fac?) cu acestea fiind spuse, va urez o lectura placuta, celor care vor mai dormi un noapte buna calduros, si mii de multurmiri celor ce miau lasat comenturi! Ja ne si oyasuminasai!

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

Kikyou
Moderator
Din: Evul Mediu
Postari: 267

Si acesta este foarte frumos , dar voiam sa te anunt ca eu ma referam la un nume in fata dialogului ... Si ... sa sti ca am si eu destul experienta in Fan Fic-uri , mai ales ca am scris si o carte pe care trebuie sa o public la toamna ...

_______________________________________

Kouga
Dama de companie
Postari: 152

oo mamamia acu incepeti cu experienta = )) oricum e frumos ficul si se poate intelege si asa.

_______________________________________

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Kikyou -san daca voiam am vro zece carti pana acum nu-i bai, insa nu zic asta nci nu am vrut sa am vre-o una ma-r iubi si mai mult profesori dupa acea si asa ma omoara pentru felul in care vorbesc, adica filolozofez mereu XD nu-i vina meqa ca asa vorbesc eu..deci fara laude peaici ok?
Kouga-san nu e nimic aici cred ca pur si simplu necertam din orce,Dumnezeu stie de ce!
Si va multumesc mult pentru ca sunteti singuri care citsc
Acum urmatorulap..defat continuarea astuia XD

Intrarea timpului, adevarul nedezgropat (a doua si ultima parte a acestui capitol!)

Aerul suiera, in timp ce cutia de lapte se lovea de gresia portocalie, a bucatariei intimp ce lichidul din cutie umeazea pardoseala. Doua lumi se aratara, doua energi ce invaluiau incaperea, iar la mijloc unde era linia ce le despartea si unea in acelasi timp, se crea ceva.. dar ce? O amintire...:
- Calyope ! Fata se intoarse sa vada cine a striga-to. Cineva alerga spre ea.. insa nu se opri in fata ei, ci in fata unei femei, in varsta de 30 de ani, cu parul balai, ochi negriciosi asemenea raului, inalta si imbracata cavalerste. Sabia din mana ei, parea a fii de argint. Stralucea in lumina soarelui, dar inacelasi timp sangele se scurgea din lama ei. Pareau raulete, dar rauri ce ajungea sa curga pic cu pic, pe pamant sa il sarute apoi sa moara in arsita puternica a soarelui. Corpul, femeii cadea incet pe pamant, sageata din pieptul ei spunea totul. Calyope, fata ce privea totul de pe margine, isi dadu seama unde se afla, in razboi.. lacrimi curgeau pe fata fetei de optesprezece ani, iar cu picioarele tremurand se apropia de luptatoare si persoana de langa ea.
- Ca-li-pso... silabele si-au luat zborul de pe buzele, femeii:
-Calipso, nu ma uita... si ...si mai presus, lupta pentru cea ce iti doresti.. cu aceste, cuvinte isi dadu duhul spadasina.
Vocea femeii de langa ea, se auzi intr-un urlet dureros ce frangea, linile tacerii puse de orizont.
-Calyope......! De ce? De ce, ea? De ce trebuie sa raman singura pentru o a doua oara,? Ai promis ... ai promis ca... vom fii mereu impreuna..
Imaginea disparu, Calyope se uita acum, la o fereastra, ce luceste cand razele soarelui o ating. Se trezeste usor, din visul cel avea cu ochii deschisi. Buimacita cum era, se uita in jur: statea in genuchi pe pardosea, cutia de lapte se roetea prin baltoaca, albicioasa creata de lichidul cel continea, lacrimi ii sarutau pielea fetei. Si le sterse usor, apoi un zambet ironic ii aparu pe fata." Cred ca, am inceput sa inebunesc ! Si totusi..parea mult prea real ce s-a intamplat...! Of.. incep sa aberez. Probabil, inca dorm .. Asta e! Sigur! Din clipa in clipa o sa ma trezeasca nebuna de Marsha.."
"- Frumoasa Calyope, cea ce renasti din sange si minciuna, din adevar si iubire, din pace si razboi si ura! Nu fii sigura, pe ceva ne promt!
- Lasama! Orcine sau ce ai fii ! Nu imi pasa, ca esti constinta, amintire, sau o persoana reala, entitate, element sau orce altceva! Vreau doar sa dispari.. si sa ma lasi sa imi traiesc viata!
- Vrei sa scapi de mine? un ras sadic se auzi: Nu vei reusi in veci! O sa intelegi in timp. Si vocea disparu"
" Ce naiba? Cine se crede aceasta voce? M-am saturat imi vreau viata inapoi.. unde sunt clipele in care ieseam in club cu prieteni? Unde sunt clipele cand ma ascundeam de mama pentru ca am luat nota cinci la testul la mate? Nustiu dar vreau din nou o viata normala, nu una in care o voce care crede ca le stie pe toate, sa ma urmareasca si hartuiasca, asa !"
-Calyope hai odata, cat iti ia sa bei un pahar de lapte, asta daca nu ai bagat iar gura in sticla?!
-Vin acum,!
Cele doua fete se urcara, in autobuzul scoli. O zii obijnuita. Seara Calyope, rasufla usurata pentru faptul ca ziua trecuse repede si fara lucruri ciudate! Fata se tranti in pat si isi spuse " Insfarsit.. liniste, pace, nimic sacaietor." Fata se intinse si casca, simtea ca se pierde in asternutul catifelat ce invaluia salteaua patului, patura care o acoperea ii dadea o stare placuta de caldura " Ce bine e,! fata deschise ochi, albastrul lor se stingea. E.. e lafel ca patul din camera mea, ma rog.. camera, unde am stat inainte ca, parinti mei sa.. sa se trezeasca din cojmarul vieti ! In fine acesta e dulcele- amarui ciclu al vieti, te nasti sa lupti si sa te intorci inapoi din locul de unde ai venit, din neantul creatiei"
"- Vad, ca ai chef de filozofi, la unsprezece noaptea!
- O te rog ,dispari vreau sa dorm!
-Razgaiat-o, nici nu vrei sa asculti !
-Exact! Nu am de ce, sa ascult ceva ce probabil e doar in capul meu!
-Deci te consideri proasta?
-S-ar putea zice si asa !
- Complexato, in fine vei intelege candva!
-Mane ! "
Cu aceste ultime cuvinte, Calyope adormi !

~ Doua boabe, intr-o pastaie, doua minti intr-un trup, doua suflete, sapte corpuri dintre care trei folosite pe pamant si doar o durere intr-o viata pentru doua persoane, ale caruia le apartine doar un corp ~

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

Kikyou
Moderator
Din: Evul Mediu
Postari: 267

Da ... pai cred ca la ele ai mai multa grija cum le scri ... avand in vedere cate grseli gramaticale am gasit in posturile tale ...

Aaa ... si cu toate ca e topicul tau , tot eu stabilesc regulile , bine ?

_______________________________________

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Multumesc mult pentru comentariu..nu incep o cearta latfel incpe topic-spam, decii capitolul 2
3,2,1 VOMITATI!

Intelegere si amintiri !

Trandafirul astrelor, se arunca pe apa ce pluteste pedeasupra fiintelor terestre. Petalele lui, se transforma in sulite ce intretaia apa si o transforma in aer. Cateva din aceste sulite de foc intra prin sticla unei ferestre, cateva varfuri au atinso pe Calyope pe fata neteda si alba, aceasta misca cativa muschi de pe fata insa era pierduta undeva in lumina intunecata a unui: vis sau cojmar ori amintire? Nu se stie, dar ea e pierduta in acele stranii imagini ce vin din adancul sufletului si minti ei:
" Aceiasi femei de treizeci de ani in armura, era inconjurata de flacari, undeva in zare castelul ardea si el.Insa in ciuda privelisti, parea ca atacatori pierd teren. Vocea blondinei se auzi:
- Calypso, aparal pe Martin !
- Imediat, striga fata catre blonda ! Cand vocea ei se auzi Calyope se si intoarse catre Clypso: o fata roscata cu ochii negri ca zatul cafelei. Dupa cateva ore de privit scene groaznice, in care soldati erau taiati si sangele tajnea din corpurile lor ce isi pierdeau vlaga in acel moment, castigatori pareau a fii aparatori tinutului. Insa aceasta impresie se duse in cateva minute, o vorba spune sa nu ai incredere in aparente se pare ca spune bine. Dupa cateva clipe o voce ce a marait mai mult, decat a strigat sau mai bine sa spunem o combinatie de strigat cu marait, s-a auzit spunand un nume "Calyope" apoi in cateva secunde aerul suera cu putere in jurul sagetii ce intrtaia aerul, aceiasi scena fata ce vedea totul stia ce avea sa se inatmple vru sa isi inchida ochii inlacrimati dar nu putu, nu intelegea de ce, dar o parte din ea voia sa vada acest lucru, nu putea decat spera ca finalul va fii cu totul altul, nu putea spera decat ca in ultimul moment ochii ei se vor inchide la timp, nu va vedea ce se intampla, spera dar din pacate... Sageata ajunsese in pieptul blondei, iar apoi cel ce o lovise murise dar nu inainte de a mai zice " Daca mor, iau si sufletul celei ce m-a distrus ". Lacrimi mari, lacrimi ce veaneau din sufletul ei ii ungeau fata cu durere, amaraciune si tristete amara. Calypso fugi catre trupul prietenei sale cazute in lupta, ce sa zabatea sa isi retina sufletul.
- Calyope... va... va fii bine, o sa iti revii nu-i asa? Blondina dadu din cap in semn de " nu" atunci, prietena s-a incepu sa planga
- Nu plange, voi ramane cu tine orce ar fii doar am promis, nu ma uita si mai presus nu uita sa lupti pentru cea ce repecti, cea ce doresti nu uita.. urletul animalic se elibera, iar femeia isi dadu duhul in mainile ingerilor.
- Calyope...! Sateni se adunara in jurul lor.
-Calipso, a murit nu mai are sens... "
Calyope simti o mangaiere calda pe fata, apoi alta pe ochii ei, incet, incet ochi ei se deschisera si scoasera la iveala florile cerului din ochii ei. Primul lucru vazut de ea au fost razele soarelui, ce intrau prin fereastra ei. " Cine a tras draperia? "
- Eu, somnoroaso ! vocea calda a prieteni sale umplu incaperea, fata se uita sprea Marsha: o fata cu parul asemenea tusului, ochii verzui asemenea ierbi, iar inaltimea sa o facea sa para un fotomodel. Calyope nu ii dadu prea multa atentie, brunetei ce zabea, siret.
- Cat este ceasul?
- Ceasul? Pai.. fata cauta prin camera un ceas, iau trebuit cateva minute sa il observe pe cel ce atarna pe perete: 14:00. Dar de ce?
- Eram curioasa doar, ce zii e azi?
- Sambata. Iar curiozitatea?
- Da...
- Vrei ceva de mancare? Eu, da ! Si ma duc acum la cumparaturi
- Ai mana libera. Fata, se uita buimacita la Calyope, porni spre usa si se intoarse brusc in prag spunand:
-Calyope?
-A...
-Stii ceva? Presupun ca nu, deci te scutesc de efortul de ami raspunde.. Urasc cand esti amara si inchisa in tine! Dar te inteleg, m-am obijnuit cu tine in cei patru ani decand stam in aceasta casa data de afurisitul de stat pentru liceul nostru ! Cand te vei simti pregatita, vei simti ca pot intelege astept sa imi spui si nu, nu voi face santaj emotional, Ja ne !
" Marsha, Marsha, Marsha ! Buna mea prietena Marsha, e clar ca a deranjat-o rigiditatea mea, dar acum am alte probleme !" Ochii ei, deveneau tot mai asemanatori cu o furtuna! Punandu-si mana pe frunte observa ca acelasi vis a facut-o sa faca baltoaca de transpiratie in pat." Am nevoie de un dus" isi spuse ea... . Nu dupa mult timp, fata se afla in dus. Stropi de apa cadeau pe corpul ei, parca hipnotizata de tristetea si linistea ce era vag intrerupta de sunetul apei ce curgea din dus, fata intra intr-o transa constienta. Vejnica voce se auzi in capul ei...
" -Tia palcut amin..
-Amintirea? Si raspunsul e nu !
-Asa, e mereu ! Nimeni nu isi accepta trecutul cand le este dat sa il vada!
-Ironic nu?
-Da..acum esti pregatita sa asculti?
-Da, vreau sa aflu tot adevarul, vreau raspunsuri, vreau sa stiu cine naiba esti tu si ce legatura au toate astea cu mine !
- Inainte de toate ve trebui sa rezolvi o ghicitoare, un puzzle caruia i se vor completa piesele treptat, pe masura ce tu vei dezlega ghicitoarea ce te leaga de tine insati si viitor !
- Ok, am inteles ! Nu-s buna la puzze-luri, dar sa vedem ghicitoarea !
- Bine, fii atenta nu repet de zece ori, " Omul nu gandeste logic, nici rational. De ce? simplu logica e rationament, rationamentul e logica, doua lucruri de acelasi fel se distrug, ca sa fii logica si rationala, nu trebuie sa fii nici una ! Afla cum si raspunsurile intrebarilor tale vor aparea" Calyope se trezi, isi facu activitatea zilnica apoi noaptea adormi, in nelinistea miilor de ganduri, avea raspunsuri la o parte din probleme totusi, au aparut mult mai multe intrebari.. asa e si in viata cu cat rezolvi mai mult din intrebari, pe atat apar si mai multe intrebari!

~ Doar durere in suflet, doar lacrimi in ochii si mii de regrete raman in urma amintirilor, ce marchiaza o viata intreaga ~

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

#10

Kouga
Dama de companie
Postari: 152

daca nu se apropie intr-un fel ficul tau de ceea ce este adevarat

_______________________________________

#11

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Ok cu nu am ce face....deci pun urmatoru capitol....
Kouga-san nu am prea inteles ce vrei sa spui, poate vrei sa clarifici, daca vrei sa spui ca aumite fragmente se dau spre adevar pai sa stii ca e o com binatie intre fictiune si filozofie si psiologie...

Iubirea emanata de sufletul lunii

"Viata....pretexte...ganduri....religie....societate...Nu exista sunt doar pretexte, pentru tot ce se intampla, tot ce e adevarat in acest voal de iluzi si pretexte e lupta... orce tip de lupta...asta e unicul adevar..lupti ca sa traiesti, lupti ca sa alegi, lupti cu viata impotriva mortii, iar moartea te ajunge cand ajungi neputincios pentru viata, insa si acestea sunt pretexte...dar pretexte pentru ce? E simplu..pretexte pentru lupta energiilor, pretexte pentru a acoperi faptul ca noi suntem pioni principali in lupta bine-rau !".Aceste ganduri treceau prin mintea micutei Calyope, aceste ganduri o chinuiau la sase dimineata in ziua de Duminica...aceste lucruri o framnatu pe ea. "Toate lucrurile dispar sub puterea logici false,toata credinta, absolut tot..de ce omul nu vede mai departe de propiul "Eu" ? " Ura..vine de la rau, iubirea vine de la bine, ele controleaza si alte sentmente.... Iarasi ganduri, iarasi ceata lunii se asterne peste a mea minte " "Nu mai rezist am nevoie de o plimbare", zece minute iau trebuit pentru a fii gata, zece minute pentru a se imbraca si scrie un bilet in care ii explica Marshei ce se intampla cu ea si unde era ...pe plaja

Cateva ore mai tarziu
"Plaja, ora 19:30"
Apusul soarelui, inima maerlui pheonix, se scufunda in moarte...una din care se va trezii a doua zii doar, pentru a nereda noua viata..Calyope se plimba pe malul marii, apa reflecta pheonixul muriind printre ale sale valuri, asta e datoria ei sa reflecte"Oare toti ne nastem cu cate o datorie? Oare totii incercam sa ramanem vii doar pentru a indeplini o datorie? " Fata vazu un cuplu sarutanduse, se intrista gandinuduse cat de singura e...si mai presus de toate isi dadu seama ca orcat de multe persoane ar fii in jurul ei tot singura va fii. Dupa cateva minute de mers ajunsese langa o stanca, ceva ii se parea cunoscut, iar in scurt timp negura mintii ei o inconjura
" -Tati, ridicama..hai odata vreau sa ajung sus
-Bine, calmeazate aproape am ajuns" cateva lacrimi i se prelinsera pe obraz, desi era intr-o rochita de matase, aceasta facu pe maimuta si urcase pana in varful stanci acolo, gasi pe cineva, personajul se intoarse, fata aproape ca isi pierdu echilibru:
-Tom? Ochii ei se facura cat cepele, baiatul o ajuta sa se ridice si se aseza la loc, Calyope se puse langa el.. dupa cateva minute de privit in gol, Tom spuse:
-Cred ca e mai bine sa plec, baiatul se ridica si se pregatea sa plece
-Nu ma parasi si tu, nu sii tu Tom, ochii ei se umplura ce lacrimi..baiatul ingenuchie aproape de ea si o lua in brate:
-Nu iti face griji... nu te voi parasi niciodata, micuta mea Calyope, baiatul ii sterse lacrimile....
-Multumesc, fata isi puse capul pe pieptul lui, era umed, avand in vedere ca era in panataloni de plaja. Timpul a trecut, iar noaptea i-a prins pe cei doi pe acea stanca, Calyope incepu sa tremure, baiatul scoase din ruxac o bluza si i-o puse pe umeri, fata ii zambi, se intelgeau din priviri cuvintele erau implus in acel moment. Tom a ajutato sa se ridice, apoi sa coboare de pe stanca.Drumul spre casa a fost scurt, lipsit de cuvinte..tot ce era intre ei era aerul ce nu se simtea, tot ce era intre ei era o energie puternica de calm si intelegere, era minunat...
Calyope ajunsese acasa:
-Am ajuns...o mana calda o opri sa inainteze
-Calyope,daca ai nevoie deceva suna si..Iartama micuta mea, iartama lacrimi se aratara pe obrajii albiciosi ai baiatului, fata se intoarse si il lua inbrate, pletele lui satene ii atingeau fata, Calyope ii ridica barbia si se uita in ochii lui albastrii:
-Nu mai plange, caci team iertat demult... chiar inainte de a ne certa, i-a zambit cald apoi a intrat in casa.
Usa era deschisa, iar incasa pustiu...Calyope simti ceva ciudat..si cu o furie uimitoare striga numele prietenei sale, respiratia i se accelera, cauta prin casa, picioarele ei nu mai rezistara cedase in locul de unde plecase, strigase puternic pentru a doua oara numele prieteni sale, era inconjurata de intuneric tot ce se vedea la orizont era luna, ii vedea razele, iar in ea era o forma, mai multe imagini se repteau in jurul ei, maini o agatau si o trageau din toate partile cineva o striga vazu doi colti se zbatea..cand se trezii vazu ochii mari ai lui Tom, fata era ingrozita...baiatul o stranse la pieptul lui si ia spus sa se calmeze insa ea tremura, deodata vocea pitigaiata a prieteni sale se auzi:
-Calyope, ai venit deja ! Calyope iesi brutal din mainile prietenului ei si se arunca de gatul Marshey..:
-Hey usor,usurel vrei sa ma darami? Cei cu taraboiul asta? Calyope rosii
-Pai nimic, dute la culcare
-Bine..
-Oyasuminasai! Dupa ce Marsha pleca Calyope daduse fuga in camera sa si se schimba intr-un trening. Cand cobora il vazu pe Tom rezemat de perete:
-Unde mergi?
-Sa ma plimb, vrie sa vii?
-DA.

" Parcul din centru orasului 12:40 noaptea"

Vantul adia, miscand frunzele si florile ciresilor, facand apa sa tremure si sa miste florile de nufar ce stateau linistie pe suprafata ei. Odata ce adierea vantului icepea mirosul floriilor imbia noaptea, ei se plimbau peste pod, pana ce ajunsesera langa un cires batran, se asezara sub el, Tom o tinea in brate.. se juca cu mana stanga prin parul ei, iar cu cealalta mangaia firele de iarba ce aveau impletite prin ele flori si petale de ciresi, baiatul dete cu mana de un iris, usor il culese si il daduse fetei, fata se uita la el, si il lua floarea, aceasta se puse cu capul pe pieptul lui si adormi, vantul imprastia nori, mireasma florilor si stele injurul luni, ce radia...Doi ochii priveau la ce doi doar ca spre deosebire de noi ei vedeau totul galben, un suflet ce inebunea lumea, ce aducea iubire indragostitilor cand se unea cu apa, era luna !

~ Sfarsitul capitoluluii 4 ~

~ Doi ingeri se prind de mana, doi inger isi varsa lacrimile asupra unui glob, facandul din crini galbeni ce imprastie iubire, dar o face numai cand in el se afla sufletul ingerului iubiri, acel glob luceste si imprastie iubire.Iubeste sa duci acest lucru mai departe, iubeste iubirea si accepta emanatia luni ~

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

#12

Kouga
Dama de companie
Postari: 152

ai explicat tu ce vroiam sa spun eu...imi place si capitolul asta ..can't wait for the next

_______________________________________

#13

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Mersi pentru comentari Kouga-san, insa daca u te superi poti argumenta de ce iti place?:| stii greselile si atentionarile la fel ca si inuuraturile si aprecierile(ma astept mai putin la astea) sunt mai mult ca bine venite:| daca n u e bine si asa!
Acum de plictiseala capitolul 5..dupa asta inca un capitol i va trebui sa asteptati si voi ca ceilalti sa imi vine ideea pentru capitoll ce urmeaza....

Ce a fost, a fost !

Cateva picaturi din roua dimineti, cazura pe buzele baiatului. Acesta clipise odata, apoi adoua oara si deschise ochii verzi ce se confundau cu o frunza din timpul veri in plina forta...acesta simti o racoare prin corpul sau...era amortit, incerca sa se ridice dar nu putea...de ce? Pentru ca simtea o greutate mica, insa destul cat sa ii preseze muschi maini, destul cat sa il tina imobilizat. Mana sa..simtea ceva cald, ceva moale ceva ce semana cu niste fore de par, Tom isi intoarse privirea pe acea parte de unde simtea greutatea...Un inger dormea pe pieptul lui? Nu chiar, ceva ce semana ca unul sau mai degraba cineva, o fata satena,cu chip alb,imbracata intr-un trening negru, dormea pe pieptul sau...cu alte cuvinte Calyope.. "Oare ce s-a intamplat?" mintea baiatului era pierduta, pierduta-n amintirile serei ce tocmai trecuse..o seara speciala, o seara cand a reusit sa priveasca persoana draga in fata si sa isi ceara iertare pentru tot ce se intamplase...Baiatul a luat corpul micutei adolescente in brate si a stranso cu putere
-Iartama... soaptele baiatului se strecurasera in mintea micutei, ce dormea asemenea unui inger.
Cateva vrabii, cantau in dimineata racoroasa de primavara, dezmorteau vietatile prin cantecul lor, iar cu ajutorul soarelui aruncau vraja noptii in neant. Cateva picaturi din roua cazusera de pe florile de cires atunci cand vrabile se asezara astfel,din pom o ploaia cazuse pe cei doi si pe iarba verzuie ce se impletea cu florile ce cresteau alene, in locul acela,unde nu mai venea lumea,in acel colt de rai. Un cascat alene il trezira pe baiat din visare..
-Te-ai trezit somnoroaso? Calyope era amortita, insa se baga si mai tare in baiat
strangandul mai tare..ca si cum si-ar fii dorit sa se simta protejata
-Da..in acel moment cuvintele erau in plus, ca si in seara precedenta..in anumite momente cuvintele sunt total in plus, privirile miscarile sau chiar atunci cand stai pe loc, sunt deajuns pentru a te intelege cu persoana de langa tine..altfel spus cuvintele sunt in plus."Ce bine e..simt ca imi alina singuratatea..e liniste, pentru prima data dupa mult timp pot trai aici si acum...in acest moment, in acest moment nu mai conteaza: trecutul sau vitorul. Conteaza doar prezentul,atat
conteaza si acest lucru ma satisface din plin...ah e atat liniste si e atat de placut..." gandi fata, corpurile lor erau atat de apropiate... incat simteau caldura unul altuia, pe fetele lor isi simteau respiratia reciproc. Tom isi incolaci bratele in jurul ei, cu o mana o tinea de spate si cu cealalta ii sustinea picioarele, baiatul se ridica... si incepu sa mearga..Calyope isi freca nsaul de pieptul lui si isi puse capul..langa inima lui. Baiatul a continuat sa mearga pana au parasit parcul...in urma lor vantul batea miscand copacii.Tom s-a oprit cand au ajuns in dreptul unei casute, de langa lac.
-Tom aici stai tu?
-Da.. baiatul intra in casa, apoi o duse pe Calyope in dormitor... o lasase usor pe pat:
-Daca vrei iti poti face un dus si iti aduc niste haine..cred ca avem nevoie de odihna si ceva cald ca sa ne incalzim, dupa seara petrecuta in racoare... fata zambi, nu avea nimic de spus, facu in tocmai cum spuse baiatul. Dupa 20 de minute, amandoi aveau o ceasca de ceai in mana si stateau in pat..
-Calyope eu..fata lasa ceasca din mana, pe noptiera micuta de langa patul albastrui, apoi ii i-a fata intre palmele sale, il priveste in ochii tristi si ii spune:
-Stiu ce vrei sa spui, am spus-o si o repet, nu te mai scuza te-am iertat demult..
-Dar ma simt inca vinovat..
-Nu ai de ce, eu te-am iertat acum tu trebuie sa te ierti, pe tine insati. Nu te mai pedepsi, nu ai de ce ! Calyope i-a zambit cald, cat sa-l calmeze si pe el... Acesta a traso aproape de el, apoi a imbratisato.Nici unul nu a stiu in acel moment, nici unul nu a inteles de ce..dar gurile lor s-au unit intr-un sarut, un sarut in care era adunata toata iubirea din lume...sarutarile au coborat pe gat, paoi cateva mangaieri pe spate si s-au oprit..s-au loat in brate si au adormit...Au reusit sa faca ceva ce omul uita, adica au reusit sa treaca peste trecut, sa mearga mai departe sa vada departe de prejudecati si mai presus de toate traiesc aici,acum mai presus de toate cea ce isi spun e "Ce a fost, a fost !"

~ Iubirea e un leac, un leac pentru toate...desi in sinea ei inseamna tot suferinta in cele din urma, desi iubirea e ura si ura iubire, atunci cand o simti poti lasa trecutul in urma, poti spune "Ce a fost, a fost !" poti sa renasti..Nimic nu mai conteaza..astfel in viata e importanta doar iubirea...iubirea e magia vieti, iar viata e iubirea...iubeste pentru a ajunge sufletul magiei !~

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

#14

Kouga
Dama de companie
Postari: 152

pey de ce-mi place ? ...intr-un fel de Calyope ...cum ai construiit-o...ca o fiinta inocenta, un inger si baiatul protector ; )) ...

_______________________________________

#15

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Cred ca explica tot...multumesc nu te supara pentru cea ce ti-am cerut pur si simplu s astiu ce mai schimb la stilul meu de scris XD acum iaarasi plictiseala dupa asta o sa asteptati ceva timp pana la capitolul 7 nu ma inspiratie fi-ar T_T

Unde pleci?

Soarelele se arunca in bratele nesfarsite ale neantului, ultimele raze ce se zbateau inca intrau printr-o fereastra usor intredeschisa acoperita de o mantie albastruie. Perdeaua era asemenea unei prisme caci lumina din camera devenea si ea albastru marin la mangaierile firave ale soarelui. Una din ele atinsese doua trupuri, doua corpuri ce stateau imbratisate si adormite intr-un asternut de matase. Faclia ascutita din acea pana de pheonix lumina chipul unei fete, unei fete ce se zbatea intr-un somn adanc, cristale mici si umede, ce scoteau toxinele din corpul ei prin piele incepusera sa se formeze. Calyope visa:
“ –Unde sunt?
-Taci himera, taci ! Inghite-ti galsul si priveste..
Fata se trezi intr-o incapere, era ciudat: parea o camera ce ii dadea ideea ca se afla in evul mediu, intr-o incapere dintr-un conac. O mana alba iesise din intunericul in care se ascundea entitatea ce “bantuia” mintea fetei, ii facu un semn, un semn indrumator, fata isi plimba ochii in directia aratata. Un om statea pe un scaun si scria ceva.
-Du-te...vocea porunictoare a creaturii o indemna pe fata sa ii dea ascultare; cand s-a apropiat omul plecase cine stie unde, dar fata simti ca ii se taie picioarele, totul devenii negru in jurul ei, defapt aproape totul, tot ce mai vedea acolo era o masa, un scaun si jurnalul sau cartea in care scria persoana respectiva, un impuls venit si micuta Calyope lua cartulia in mana, citit titlul “Jurnalul mortii” apoi sub el scria : “Amintirile unei adevarate luptatoare Onde Calyope”
-Numele meu? Creatura, ce vrei sa spui cu asta?
-Taci si citeste!..
Fata isi pleca ochii
-Bine..
Lasa un oftat sa ii scape de pe buze, apoi se aseza pe scaun si ridicase jurnalul..era cert acum ce era..acel ceva ce tinea in mana, un jurnal, un jurnal ce ii apartinuse candva intr-o era pe care nu o cunostea, fata incepu sa citeasca :

“Dintre foc si apa, din razboi si sange...purificarea vine din sabie si foc, o sabie ce arde in foc umezita de impuritatea sangelui de om. Sangele victimelor curge aievea, pe o sabie manuita de ura, pe o sabie facuta din rau..
-Ah nenorocita ura, mi se face rau cand iti aud numele-ti spurcat de timp si rautate pura ! Nenorocire asta iti mai e numele, esti partea ce domina razboiul..razboiul intre fiinte: intre ingeri si demoni, oameni si ingeri, demoni si oameni..ah..nervii imi cuprind mintea, sufletul mi-e plin de dispret, din cauza ta nenorcire ai adus durerea aici, durerea ce curge prin venele vietii, prin sangele pur si il transforma in durere...Ah! ...pentru ce si mai preus de ce ai aparut? Ca sa faci rau? Asta nu-i scuza!..De ce te transformi in sentimente cand nu esti decat rautate? Ah, rautate pura...

Ura, dorinta de putere si satisfactia de a chinui pe cineva, nu e decat o parte a raului ce domina vietiile oamenilor ce se arunca in mainile acestei energii doar ca sa scapae de o lupta, insa cu toata influenta ei nu inseamna nimic... cel putin pentru mine. O, voi fiinte nechibzuite, o fiinte ce legati doua partii, ce stati la granitele binelui si raului!..De ce va aruncati in ura? De ce faceti rau vietii? De ce fugiti de o lupta pe care trebuie sa o ducem? Ah, nenorocitilor!....Ma cuprind nervii cand ma gandesc la zilele ce au trecut, iar durerea la gandul zilelor ce vor urma...”
Nemilosul soare ardea cu furie cerul, acesta se apara exiland soarele in neant, cel putin pentru cateva ore de liniste. Cerul, plin de rani, se scalda in durere, devenind rosu. Sangele cerului se transforma in oglinda cristalului, pentru nenorocirea ce se petrecea pe pamantul razbunari si al urii. Zgomote ciudate, miros de praf de pusca distrug linistea normala a codrilor...corpuri cad neinsufletite pe iarba, in ceva timp de la rasaritul la apusul soarelui, natura parea moarta asemenea cadavrelor ce zaceau sub copaci, in adierea vantului, dezgolite de viata. Din corpul lor un lichid ciudat, de culoarea trandafirului se scurge si ineaca pamantul suparat de veacuri. Acel lichid numit sange, curge si curge si iara curge pana ce locul s-a transformat in mormant de sange...lichidul acid sfarma pietrele si acestea incepeau sa o ia la vale, acest sarat lichid, pangarit de ura si razbunare se transforma in cascada, “sangele curge in cascada” apoi se preface in apa, caci sangele varsat nu conteaza cand razbunarea e atinsa...
Doi ochii privesc speriati demonul de om, ce a facut masacrul, acesta ranjeste malefic si isi indreapta arma...tinteste si sangele unei noi victime nevinovate curge iar, un urlet a distrus linistea ce tocmai se asternuse, peste codrul infectat de ura..
Cand soarele a fugit, cu tot cu sulitele sale marii de pe cerul ranit, luna a venit pentru al mangaia, a veghiat trupurile moarte..iar jocul mortii s-a repus a doua zii in miscare, cand ura a venit iar peste lume.... “

A cascat ochii, broboanele de sudoare ii curgeau pe fata
-Ce vrei sa spui, sau mai bine: ce vrei sa imi arati cu asta?
Fata vazu o pereche de ochii albastrii ce pareau a fii ai ei, o suvita neagra si doua buze pe o umbra intunecata “ In sfarsit..voi vedea persoana, sau entitatea ce o fii..ce ma bantuie? “ insa nu a fost sa fie tot ce a vazut au fost buzele entitatii prinzand un zambet malefic, apoi deschisese ochii, se afla in camera cu Marck, se ridica usor, apoi in liniste se imbraca. Nu dupa mult timp baiatul se trezi...
-S-a intamplat ceva, micuto?
-Nu..
-Hai la masa...
-Bine.
Nu dupa mult timp, aproximativ zece minute, cei doi mancau in liniste, fata se tot gandea la visul ei “ Cascada de sange? Ah! Ce vrea sa insemne? “
Prinsa in ganduri. simti ca totul se intuneca in jurul ei..
"Vino...
-Cine...Cine esti? Ce vrei si unde sa merg?
-Vino, urmeaza-ma, sa-ti afli calea...” vocea era asa ciudata..
-Imi pare rau Marck...
Fata se ridica si vru sa plece.
-Unde pleci?
Calyope se opri cu mana pe manerul rotund, bretonul ii acoperea fata, privind in pamant fata a spus cu o voce scazuta
-Nu..nu stiu..

TBC

~ Caile oamenilor nu au numar, se impletesc si incolacesc mereu, noi nu facem decat sa le urmam, dar ca sa pasim pe ele avem nevoie de motive, de pretexte si niciodata nu ne asumam raspunderea pentru alegeri...ah cata cruzime”

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

#16

Kouga
Dama de companie
Postari: 152

partea mea preferata din capitol : "Dintre foc si apa, din razboi si sange...purificarea vine din sabie si foc, o sabie ce arde in foc umezita de impuritatea sangelui de om. Sangele victimelor curge aievea, pe o sabie manuita de ura, pe o sabie facuta din rau.."...
s

u

p

e

r

b

_______________________________________

#17

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Kouga-san multumesc..pentru omentariu..acum capitolul 7, partea a doua o sa vina repede si capitolul opt la fel sper sa apara repede ..acum sa va mai plictisesc umpic

Renasterea adevarului (prima parte)

Usa se trantii lasand in urma sa un strigat al unui baiat disperat. Vantul adia miscand frunzele castaniilor in anumite traditi castani si brazi reprezinta moartea cuiva, insa o alee vazuta reprezinta durerea pierderi, ce ciudat suna, ce ciudat pare, e totul atat de… de dureros, dureros asemenea unei taieturi pe inima, pe inima? Nu, nu pe inima ci in insasi organ. Calyope se oprise sa admire peisajul, statea sprijnita de usa casei, se uita la cerul ce incepea sa se inoreze, o furtuna dureros de puternica avea sa se abata peste oras, sau portiunea unde era dansa? Fata buimaca isi atintii ochii in gol, in ei avea lacrimi, uita totul? Sau mai degraba totul o uita pe ea? Totul o uita si ea uita totul. Spre durerea ei avea sa afle ca totul o uita mai repede decat uita ea totul si de ce? Pentru ca timpul trece, timpul face si tace insa cu toate acestea, cu totul ca se uita in timp, cu totul ca viata poate devenii paradis din cojmar, cu totul ca noi alegem, cu toate acestea si cu tot ajutorul din partea acestei iluzii numite timp, cu toate pretextele si minciuniile azvarlite de viata in semn de mila pentru noi, tot nu izbutim a uita de ce? Pentru ca urmele raman!
Raman si distrug incet persoana ce le poarta in suflettu insangerat de timp. Raman doar penru a ne danci in suferinta patimasa a raului, raan doar pentru a ne distruge incet..ce drept e entru noi cei rau e tot penrtru noi. Ah duere blestemata ne distrugi incet dar sigur, ne faci sa suferim intorcandu-ne din drumul progreeului in drumul nefiintei, trai a sa luptam dar de ce? De ce? Doar pentru a uri.
Mii de ganduri distrug incet fiinta micutei Calyope. Lacrimi curg si dezarmeaza chipul rece al fetei, curg si raman in spate caci picioarele on druma catre un loc stiut doar de inima ei, mintea sune nu, inima graieste cu toata puterea da.. Lacrimi curg usor pe chipul acesteia, iar vantul adie miiscand frunzele castaniilor imbatraniti de timp si uitati de vreme.
“Ah oare de ce traiesc? Ce patetica sunt, sunt doar o fiinta a carui minte este impinsa catre extrema nebuniei, oare acesta imi e sfarsitul? Oare am sa sfarsesc intr-un sanatoriu? Oare..oare ce se va inatmpla cu mine? Traiesc intr-un cojmar, un cojmar in care se duc lupte grele, un cojmar ce nu se opreste, un cojmar doar atat. Insa daca acesta e un cojmar vrau ca cineva sa ma trezeasca, sa ma scape sa dispar deaici vreau sa fiu lasata in pace, de timp, de durere, de lume. Vreau sa fiu acea fiinta nesemnificativa a neantului, a nefiintei. Va rog sa ..sa ma treasca cineva”
Privea frunzele distruse de timp ce se leganau in atingerea vantului,le privea si visa, le privea si murea incet . Lacrimile incarcate cu sufrinta devenisera asemenea lavei, o mutilau, scoteau suferinta la iveala. Un claxon de masina se auzi scotand-o din visare, si-a dat seama ca statea in fata strazii, si-a dat seama ca s-a pierdut de realitatea si cand a regasit drumu spre lume reala s-a pierdut de casa prietenului ei..Avprivit o frunza de castan cum se legana incet spre sol si a zambit ironic
“Ce proasta pot fii, daca cineva mar scoate din visul pe care-l traiesc, ar insemna sa ma scape de insa-mi viata, ar insemna sa ma distruga, oare de ce e asa? De ce ne tortureaza viata? De ce i-a atatea forume doar ca sa ne chinuie? De ce?
-Cayope inger al mortii ce servesti dreptatea vietii, inger al vietii ce urastii dreptatea mortii, vino ca sa-ti afli trecutul distrugator si viitorul vietii tale pagane..vino!
-Viin cojmar al vietii mele doar indruma-ma, doar fama sa te urmez ca sa te distrug si pe mine in cele din urma, sa mor si eu..indruma-ma
-Uitate-n fata fata neghioaba, uitate ! “
Calyope ridica ochii, deasupra capului ei se afla o pancarda pe care scria “Cascada lacului” iar mai jos “ Parc natural” era destul de ciudata intrarea in parc, o arcada mare pe care cresteau trandafirri albi si rosi se incolaceau deasupra formand parca o coroana, iar tulpinile verzi parca formau o cascada, jos cativa trandafiri albi atarnau parand spuma cascadei.
Fata intra era uimita de cea ce vedea. Pe dupa poarta din trandafiri se infatisa o gradina imensa, poteci pietruite se incolaceau in jurul unui lac. Bancute luminate de soare se odihneau la umbra ciresilor, ce isi lasau petalele sa zboare in saruturile vantului ce le transforma in patura lacului printre nuferi. Trandafiri, crini si irisi isi indepartau mirosul de pe petale la adierea vantului, iar un susur amenintator se auzea. Calyope ridica ochii si observa in fundal o stanca impunatoare din care izvora cascada mare si plina de furie.
“Iti aduci aminte ?
-De ce anume?
-Fata bleaga si plina de ura, inger al ghietii vii de ce iti e teama de trecut?
-Teama? Fiinta ciudata nu inteleg! Ce vrei sa imi spui?
-“Sangele curge pentru a mea mantuire
Sangele se transforma in lac, sangele moare odata cu ura mea…” "
Canta ciudata faptura ce bantuie mintile lui Calype
"-Iti amintesti fiinta patetica?
-Da …sangele curge-n cascade, sangele curge….se transforma in lac de sange…”
Fata speriata tremura, in ochii ei albastrii lacrimi se-n naltau si coborau...
Deodata se simti atrasa de lac, incerca sa se opuna cu toata fiinta ei, incerca, insa ceva, ceva mai puternic ca ea parca o indemna sa mearga, ii calca vointa in picioare si odata cu aceasta si pe dansa.
“-Vino surioara, vino..!”
Calyope tresarii, inainta in ciuda vointei sale.A atins apa si imaginea unei fete ii aparu in minte, o fata ce semana cu ea, insa cu parul mai deschis la culoare si prins in coada, cu o fata vesela, insa zambetul era malefiic, iar ochii goi.
Fata auzi o ploscaitura si apoi vazu apa, simtea ca ceva o strange putrnic de abdomen. Plamani ei se zbateau in cautarea aerului.
-Ma bucur ca ai putut venii surioara
Vocea sasaita infiora simturile fetei
-Cine esti?
-Ma simt jignita, nu ma recunosti surioara?
-Eu..eu nu am nici o sora…
-O fiinta fara minte aminteste-ti!
Faptura ce vorbea superior puse o mana pe capul lui Calyope, fata se vazu pe un camp plin de sange, o lumina alba se asternea peste camp, ea era acolo intre morti stand in genunchi cu o sabie in fata pe care isi sprijinea mana stanga iar cu cea dreapta tinea taisul lamei, sau mai bine spus o parte din taisi caci, cealalta era infipta in pamant. Persoana ce parea a fii ea, era impartita in doua una era fapura care o tinea atat de strans si una era ..era ea, avea armura femeii blonde, sabia judecatorului pe care il visase cu lunii in urma si o aripa alba si cealalta neagra. Creatura impartita in doua isi misca buzele, spuse ceva ce Calyope nu intelesese si un traznet lovi sabia, dupa un moment indelungat pe camp erau doua persoane ea si fata care o strangea
“-Ce vrea sa insemne asta?
-Ma-i abandonat acolo, eram parte din tine, eram parte din Calyope, eram tu si tu erai eu, acum suntem surori…eu sunt rea tu buna impreuna formam un tot. Jumatate moarta jumatate vie, doua lucruri si fiinte suntem, doua aratari ce se omoara dar in armonie sunt tot, surioara o sa mori si o sa vii in mine astfel eu o sa stapanesc, o sa ma intorc candva..o sa …”
Stransoarea disparu iar Calyope se afunda in apa albastra….

~ Doua inimi se frang din cauza aceleiasi greseli provocate de disperare si ura ~

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

#18

Sango
Administrator
Din: Evul Mediu
Postari: 201

Bravo!!! Sunt super!!!! Aproape ca mi-au dat lacrimile!!!! Esti foarte speciala prin felul tau de a vorbi uimesti toate forumurile

Este absolut extraordinar ai un super talent

BRAVO!!!

_______________________________________
Sango to Miroku: My love for you always forever...

#19

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Admina

, ok nu ma asteptam sa te uiti la acest fic, cat despre a uimi toate forumurile tu glumest?

Eu pe ce scriu nu dua mare braanza...cred ca ai exagerat umpic desi ma simt flatata

Renasterea adevarului (prima parte)

Usa se trantii lasand in urma sa un strigat al unui baiat disperat. Vantul adia miscand frunzele castaniilor in anumite traditi castani si brazi reprezinta moartea cuiva, insa o alee vazuta reprezinta durerea pierderi, ce ciudat suna, ce ciudat pare, e totul atat de… de dureros, dureros asemenea unei taieturi pe inima, pe inima? Nu, nu pe inima ci in insasi organ. Calyope se oprise sa admire peisajul, statea sprijnita de usa casei, se uita la cerul ce incepea sa se inoreze, o furtuna dureros de puternica avea sa se abata peste oras, sau portiunea unde era dansa? Fata buimaca isi atintii ochii in gol, in ei avea lacrimi, uita totul? Sau mai degraba totul o uita pe ea? Totul o uita si ea uita totul. Spre durerea ei avea sa afle ca totul o uita mai repede decat uita ea totul si de ce? Pentru ca timpul trece, timpul face si tace insa cu toate acestea, cu totul ca se uita in timp, cu totul ca viata poate devenii paradis din cojmar, cu totul ca noi alegem, cu toate acestea si cu tot ajutorul din partea acestei iluzii numite timp, cu toate pretextele si minciuniile azvarlite de viata in semn de mila pentru noi, tot nu izbutim a uita de ce? Pentru ca urmele raman!
Raman si distrug incet persoana ce le poarta in suflettu insangerat de timp. Raman doar penru a ne danci in suferinta patimasa a raului, raan doar pentru a ne distruge incet..ce drept e entru noi cei rau e tot penrtru noi. Ah duere blestemata ne distrugi incet dar sigur, ne faci sa suferim intorcandu-ne din drumul progreeului in drumul nefiintei, trai a sa luptam dar de ce? De ce? Doar pentru a uri.
Mii de ganduri distrug incet fiinta micutei Calyope. Lacrimi curg si dezarmeaza chipul rece al fetei, curg si raman in spate caci picioarele on druma catre un loc stiut doar de inima ei, mintea sune nu, inima graieste cu toata puterea da.. Lacrimi curg usor pe chipul acesteia, iar vantul adie miiscand frunzele castaniilor imbatraniti de timp si uitati de vreme.
“Ah oare de ce traiesc? Ce patetica sunt, sunt doar o fiinta a carui minte este impinsa catre extrema nebuniei, oare acesta imi e sfarsitul? Oare am sa sfarsesc intr-un sanatoriu? Oare..oare ce se va inatmpla cu mine? Traiesc intr-un cojmar, un cojmar in care se duc lupte grele, un cojmar ce nu se opreste, un cojmar doar atat. Insa daca acesta e un cojmar vrau ca cineva sa ma trezeasca, sa ma scape sa dispar deaici vreau sa fiu lasata in pace, de timp, de durere, de lume. Vreau sa fiu acea fiinta nesemnificativa a neantului, a nefiintei. Va rog sa ..sa ma treasca cineva”
Privea frunzele distruse de timp ce se leganau in atingerea vantului,le privea si visa, le privea si murea incet . Lacrimile incarcate cu sufrinta devenisera asemenea lavei, o mutilau, scoteau suferinta la iveala. Un claxon de masina se auzi scotand-o din visare, si-a dat seama ca statea in fata strazii, si-a dat seama ca s-a pierdut de realitatea si cand a regasit drumu spre lume reala s-a pierdut de casa prietenului ei..Avprivit o frunza de castan cum se legana incet spre sol si a zambit ironic
“Ce proasta pot fii, daca cineva mar scoate din visul pe care-l traiesc, ar insemna sa ma scape de insa-mi viata, ar insemna sa ma distruga, oare de ce e asa? De ce ne tortureaza viata? De ce i-a atatea forume doar ca sa ne chinuie? De ce?
-Cayope inger al mortii ce servesti dreptatea vietii, inger al vietii ce urastii dreptatea mortii, vino ca sa-ti afli trecutul distrugator si viitorul vietii tale pagane..vino!
-Viin cojmar al vietii mele doar indruma-ma, doar fama sa te urmez ca sa te distrug si pe mine in cele din urma, sa mor si eu..indruma-ma
-Uitate-n fata fata neghioaba, uitate ! “
Calyope ridica ochii, deasupra capului ei se afla o pancarda pe care scria “Cascada lacului” iar mai jos “ Parc natural” era destul de ciudata intrarea in parc, o arcada mare pe care cresteau trandafirri albi si rosi se incolaceau deasupra formand parca o coroana, iar tulpinile verzi parca formau o cascada, jos cativa trandafiri albi atarnau parand spuma cascadei.
Fata intra era uimita de cea ce vedea. Pe dupa poarta din trandafiri se infatisa o gradina imensa, poteci pietruite se incolaceau in jurul unui lac. Bancute luminate de soare se odihneau la umbra ciresilor, ce isi lasau petalele sa zboare in saruturile vantului ce le transforma in patura lacului printre nuferi. Trandafiri, crini si irisi isi indepartau mirosul de pe petale la adierea vantului, iar un susur amenintator se auzea. Calyope ridica ochii si observa in fundal o stanca impunatoare din care izvora cascada mare si plina de furie.
“Iti aduci aminte ?
-De ce anume?
-Fata bleaga si plina de ura, inger al ghietii vii de ce iti e teama de trecut?
-Teama? Fiinta ciudata nu inteleg! Ce vrei sa imi spui?
-“Sangele curge pentru a mea mantuire
Sangele se transforma in lac, sangele moare odata cu ura mea…” "
Canta ciudata faptura ce bantuie mintile lui Calype
"-Iti amintesti fiinta patetica?
-Da …sangele curge-n cascade, sangele curge….se transforma in lac de sange…”
Fata speriata tremura, in ochii ei albastrii lacrimi se-n naltau si coborau...
Deodata se simti atrasa de lac, incerca sa se opuna cu toata fiinta ei, incerca, insa ceva, ceva mai puternic ca ea parca o indemna sa mearga, ii calca vointa in picioare si odata cu aceasta si pe dansa.
“-Vino surioara, vino..!”
Calyope tresarii, inainta in ciuda vointei sale.A atins apa si imaginea unei fete ii aparu in minte, o fata ce semana cu ea, insa cu parul mai deschis la culoare si prins in coada, cu o fata vesela, insa zambetul era malefiic, iar ochii goi.
Fata auzi o ploscaitura si apoi vazu apa, simtea ca ceva o strange putrnic de abdomen. Plamani ei se zbateau in cautarea aerului.
-Ma bucur ca ai putut venii surioara
Vocea sasaita infiora simturile fetei
-Cine esti?
-Ma simt jignita, nu ma recunosti surioara?
-Eu..eu nu am nici o sora…
-O fiinta fara minte aminteste-ti!
Faptura ce vorbea superior puse o mana pe capul lui Calyope, fata se vazu pe un camp plin de sange, o lumina alba se asternea peste camp, ea era acolo intre morti stand in genunchi cu o sabie in fata pe care isi sprijinea mana stanga iar cu cea dreapta tinea taisul lamei, sau mai bine spus o parte din taisi caci, cealalta era infipta in pamant. Persoana ce parea a fii ea, era impartita in doua una era fapura care o tinea atat de strans si una era ..era ea, avea armura femeii blonde, sabia judecatorului pe care il visase cu lunii in urma si o aripa alba si cealalta neagra. Creatura impartita in doua isi misca buzele, spuse ceva ce Calyope nu intelesese si un traznet lovi sabia, dupa un moment indelungat pe camp erau doua persoane ea si fata care o strangea
“-Ce vrea sa insemne asta?
-Ma-i abandonat acolo, eram parte din tine, eram parte din Calyope, eram tu si tu erai eu, acum suntem surori…eu sunt rea tu buna impreuna formam un tot. Jumatate moarta jumatate vie, doua lucruri si fiinte suntem, doua aratari ce se omoara dar in armonie sunt tot, surioara o sa mori si o sa vii in mine astfel eu o sa stapanesc, o sa ma intorc candva..o sa …”
Stransoarea disparu iar Calyope se afunda in apa albastra….

~ Doua inimi se frang din cauza aceleiasi greseli provocate de disperare si ura ~

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

#20

Sango
Administrator
Din: Evul Mediu
Postari: 201

Nu exagerez deloc

esti chiar foarte unica prin felul tau de a vorbi

m-ai impresionat foarte tare ar trebui sa te faci scriitoare te-ar aprecia toti

cred ca ai numai 10 la romana :d

_______________________________________
Sango to Miroku: My love for you always forever...

#21

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Defapt am numai 5-6 miramas daca iau un 9(eh exagerez da in majoritatea imi e lene sa invat si deh)
Poate..nush daca asta e parerea ta...
Orcum acum partea a doua a capitolului 7

Dincolo de vaz..(capitolul 7 partea a 2)

“Oare..oare acesta imi e sfarsitul? Nu, nu pot crede, mor fara a stii macar cine sunt? Ce ironic, sincer e ironic asmenea vietii, asemenea timpului, asemenea vietii si asemenea timpului totul e ironic si plin de invataturi. Si chiar si asa, apar intrebari care nu fac decat sa ne ofere raspunsuri ironice, toate sunt la fel? Oare e chiar asa de greu sagasesti un raspuns ce nu e ironic? Oare…oare de ce este asa? De ce e totul atatde ironic? De ce e viata asa? Ma gandesc, ca de mii de ori am spus ca viata e o lectie mare, o lectie din care se desprind aletele si pe parcurs o invatam, insa e atat de grea? Nu, refuz sa cred ca Dumnezeu ne da mai mult decat putem duce…eu nu voi murii, nu atat de repede…”
Gandurile fetei se impleteau si apoi e pierdeau, o forta ciudata ii incalzii trupul si incerca sa inoate, insa cu dezamagire observa ca trupul ei nu se misca, o lacrima ii se scuse pe obraz, inchise ochii, oare chiar nu mai e chip sa se salveze? Chiar nu exista o sperata? Chiar nu mai e nimic? Oare ce planuri are viata cruda cu ea? S-au mai bine spus ce intorsatura vor lua lucrurile? Lumea e adancita in durere si noi nu putem spune nimic altceva!
Fiintele ce o bantuiau priveau cu tristete si in acelasi timp cu satisfactie, portile nu aveau sa se deschida, dar cu toate acestea egoizmul lor le spunea ca si ele vor pieri odata cu trupul fetei, era adevarat? Se sfarseste totul? Nu poate fii adevarat..nu poate fii!
Fata clipi odata cu o ultima forta, iar gandurile ei se auzira asemenea unui tunet
“Aceasta e lectia mortii mele, priviti-ma, privitimi moartea creaturi ale dureri, fiinte ale neantului priviti si muriti de ciuda, priviti-mi lenta moarte dar tineti-va bine, caci odata cu mine veniti si voi, suntem legati unul de celalt prin sangele ce ne leaga, prin sangele mortii mele “
Calyope era nedumerita, nu intelegea, de ce spusese acele cuvinte? Cine era ea defapt? De ce nu intelege? De ce? Si mai presus de ce nu mai are tim sa afle? Ah ce cruda-I viata, ce cruda-I soarta. Ca tot spuneam de ironia vietii, iata una din miile de ironii din leciile desprinse din invatatura suprema, dam vina pe soarta, pe destin insa nu realizam ca noi insine ne facem asta, de ce nu ne gandim la actiunile noastre inainte de a concluziona? Pentru ca suntem prea orgolios, prea nesiguri pe posibilitati, asa suntem pentru ca suntem oameni si avem nevoie de pretexte pentru a traii, pentru a continua, pentru orce avem nevoie de pretexte ce devin vise, apoi scopuri!
Mii de lacrimi vin incarcate cu durerea mortii din ochii fiintelor ce nu vad departe de mintea plina de intrebari ale fetei, ce isi pierde rasuflarea. Apa devine tulbure atunci cand lacrimi o ating. Fata puse geana peste geana, inima inca ii mai batea insa, stia ca nu pentru mult timp.
“Mori surioara, morii si prin sabie sangele nostru va crge iar in acelasi corp, morii sa fim iar impreuna”
Ochii sclipitori se incruntasera si incepeau sa se stransforme in sticla lichida, cand cineva o prinse pe Calyope de mana si incepu sa o traga afara din apa…
“Sabia dureri mele si invierii tale nu ne va unii acum, dar incurand, incurand vom fii iar impreuna si ura... ea ne va domina pe amandoua in cautarea pacatului, te va decada pe tine o fiinta regala si ma va urca pe mine nimicul din pustiul desertului intunecat
**************************************************************************************************************
“Calyope, dupa ce ti-ai abandonat jumatata, ai inceput o lupta crunta cu ea, in jurnalul tau mesajele codate sunt la ordinea zilei, iti amintesti?
-O oarecare bucatica, dar ineleg si ce a fost si cu jurnalul mortii cu acel fragment, acum stiu la ce se refera, nu ma mai pot ascunde mult timp, nu mai pot nega mult timp cine sunt, incep sa realizez lucruile asa cum sunt…”
Un scartait se auzi si o poarta cu un inger pe dansa se deschise, arata asemenea unui vitraliu. Prin dansa o lumina multicolora dar magnifica, incepu sa se arate si lumina chipul peroanei ce era in mintea fetei. Era…era peroana din viziunea ei, era Calyope din vis.
Un tipat asurzitor se auzi si aerul incepu sa se transforme in foc injurul neputincioasei fiinte din fata ei, aripi ieseau prin hainele ponosite, fata sa se lumina incet dar placut . Un puhoi de sange sarii pe gura victimei strapunsa de lumina, Calyope isi acoperi ochii era ingrozita…
Lumina devenea tot mai puternica, mult prea puternica ca fiinta sa reziste….
Un gafait ciudat se auzea, apoi vocea femei
-Prima poarta s-a deschis inger al demonilor, drac al ingerilor continua-ti viata”
*************************************************************************************************************
Ceva umed lovii obrazul fetei, ea clipi usor din gene-lei dese si vazu doi ochii ce o privesc
“Marck?Dar cum? Credeam ca..“
A deschis ochii mai bine, observa ca un strain cu haine zdrentuite o aseza pe banca..In ciuda imbracaminti acea persoana arata bine, un tanar in varsta de 20-21 de ani, cu par blond si ochii caprui, ud din cap pana in picioare.
Baiatul observa rusinat ca fata se trezi si o intreba
-Te-ai trezit? Esti bine? Ce s-a intamplat?
Calyope il ptivi mirata. Cand insfarsit isi gasii vocea raspunse
-Da oarecum sunt bine, cat despre ce s-a intamplat nici eu nu stiu prea bine, insa..cine sunteti?
-A scuzama, ma numesc Korrin,
Baiatul isi lasa privirea in jos
-Cred ca e timpul sa plec…
-Nu cred…nu ai dori sa ma insotesti ? Stii nu sunt prea sigura pe mine in ultimul tmp…
Baiatul se mira, era un cersetor I se parea imosibil ca cineva sa ii faca o astfel de oferta
-Eu.. pai. Daca asta doriti nu ma deranjeaza.
Baiatul zambi si o urma pe Calyope.

Cateva ore mai tarziu:

-Intra te rog…
-A..multumesc, sunteti sigura domnisoara?
-Sigur, hai intra nu o sa te manance nimeni si cum s-an serat cred ca ar fii bine sa ramai aici peste noapte, nu iti fa griji nu te omoara nimeni!
Rase Calyope…
-Daca doresti sa faci un dus baea e sus la prima pe dreapta..
-Bine..a.. multumesc…
Baiatul era atat de confuz nu stia la ce sa se astepte, cat isi facu dusul Calyope lua niste haine de la prietena ei, mai bine spus fratele prietnei ei…

~Doi ingeri se lang dde propiul sacrilegiu facut chiar de ei insasi, doi ingeri se despart dinn ura provenita de la propiul sange infierbantat de lupta, doi ingeri ce devin demoni prin propile lor pacate~

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

#22

Sango
Administrator
Din: Evul Mediu
Postari: 201

Dap pai oricum la texte te pricepi minunat

_______________________________________
Sango to Miroku: My love for you always forever...

#23

Rin
Conte
Din: Orasul Trandafirior din roua
Postari: 88

Of topic: gomenasai insa nustiu cand vine continuarea momentan au fugit ideile pe marte dupa ciocolata martiana>_>

_______________________________________

A s vrea sa renasc asemenea unui pheoniix, da sa renasc ca un luptator nu doar ca o fiinta aparata

#24

Sesshomaru
Print/esa
Din: Era Feudala
Postari: 312

eh , las' ca iti vor veni ideile inapoi esti o fata creativa va fi si o continuare in curand sigur ... si foarte tari textele ... te pricepi

_______________________________________

Pagini: 1

Mergi la